Am bătut azi la uşa unui criminal Ce stă ascuns în mine de ani de zile; L-am trezit cu bucurie şi amăgire, Dar mi-a spus să plec... Mi-a spus să fug cât mai departe, Să nu încerc, căci încă doare, Să nu visez, căci o să pic Şi din moarte n-o să pot să mă ridic. Şi-am încercat, a fost frumos, Dar a durut mai tare Şi criminalul mi s-a supărat Că n-am dat vorbelor ascultare. Mi-a dat o armă Cu nume de iubire Şi m-a învăţat la rele... A tras, fără regret, cu zâmbete eterne ...Iar pe armă rămân amprentele mele... M-a omorât, cu drag! O inimă din care încă curg Petalele de mac...