Mă depărtam de amândouă maluri Ce îmi strigau nefericirea lor, Iar eu, sub ale gândurilor voaluri, Vâsleam și le priveam, nevăzător. Mi le închipuiam deja-nghețate, Cuprinse-n gheare crunte de un ger Venit din amintiri îndepărtate, Amenințări de dincolo de cer. Pluteam ca într-un vis, ca-ntr-o uitare, Croiam un drum, asemeni unui orb Ce a văzut lumina și îl doare Schimbarea pescărușului în corb. Și nu era decât închipuire, O lâncezeală-a minții, un coșmar, Amestec lamentabil în iubire Al unui gând de pe un alt hotar. Cu sufletu-mi deschis, privindu-mi drumul, Întreg tabloul mi-a părut un fals Ce-a dispărut îndată, ca și fumul, În vălătuci rotindu-se în vals. Nici maluri nu erau, nici depărtare, Căci râul meu era, acum, izvor Din care, amândoi, cu încântare, Sorbeam cristale de uitări de dor.
sâmbătă, 31 mai 2025