O criză echivocă e iubirea, e primăvara-ascunsă-n ghiocel, toți îngerii au pus desăvârșirea într-un boboc cu buzele de ger. A răsărit în beznă o scânteie și ramul de-ntuneric s-a uscat, orice femeie, astăzi, e o zee dintr-un infern de gheață spulberat. Tremurător, un lujer se avântă spre portativul altui univers, inflorescența iernii ne cuvântă cu ghiocei în fiecare vers. adina v. 24.02.2019