Crucea blândă a iubirii

- Nici tu nu ştii ce dragă-mi eşti, femeie,
Cu ochii mari şi trup de orhidee,
Când noaptea se împiedică-n cuvinte,
E-un fel de-a fi sau de-a-ţi aduce-aminte...

Ecoul vocii tale-i azi departe,
Iubirea mea, măcar un semn de carte
Să-mi laşi între coperţile tăcerii
Şi-o să aştept Duminica-nvierii

Uitând cu totul profunzimea rănii,
Canonul de nelinişti şi mătănii,
Că tu eşti raiul meu de rugăciune
În care cred cu tot ce sunt, minune!

- Tu nici nu ştii ce drag îmi eşti, bărbate,
O inimă-mpărţită-n jumătate
Ţi-am dăruit când timpul n-avea nume,
Iar Dumnezeu păşea desculţ prin lume.

Ecoul vocii tale-mi bate-n tâmple,
Aşa a fost sortit să se întâmple,
Incest între extaz şi agonie,
Dar cum altfel ar fi putut să fie

Când tu îmi eşti şi cruce, şi-nviere,
Hotarul dintre slovă şi tăcere,
Promisiunea dragostei depline
Că locuieşti, de-atunci, ascuns în mine.

Ioan Grigoraş &amp; Liliana Trif