Pe gene lumina-mi pâlpâie-n valsuri În sânge îmi fierb răzvrătiri de cuvânt, Adorm căutând în mine răspunsuri, Mă trezesc răvăşit de chipul tău sfânt. Munţi de răbdare ai urcat permanent, Pe lacrimi de dor ai vâslit prin furtuni, Desfrunzirea era ceva iminent, Dar n-ai acceptat să murim doi străini. Aprig te-ai luptat cu demonii vieţii, În suflet mă purtai cu glas în descânt, Din noi ai cules pe rând toţi scaieţii Când braţul puterii din mine s-a frânt. Acum m-ai lăsat să-mi aşez socotinţa Pe vremea pierdută, pe steaua din noi, Zănatic şi tâmp, îmi merit sentinţa De-a scoate iubire din pietre şi ploi. 21.01.2018
sâmbătă, 31 mai 2025