Cu aripi de pasăre la tâmple

Nimic deosebit în tot ce spui
doar surâsul cu irizări de purpură
absorbit de ochii mei fără constrângeri
ca sufletul mamei dospit de iubire.

Doar câteva clipe îmbracă subţire
nerăbdarea ce-mi scapă din mâini,
cu o metaforă mi se acoperă trupul
într-un oraş cu coajă de rodii în loc de cer,
prin care alerg
cu aripi de pasăre la tâmple,
să gust sărutul în braţele lunii.

Mai sărac de identitate, plin de comuniune,
mai avid de tot ce eşti decât de ce sunt,
să nu pot vorbi
decât în silabe rupte din poeme.

.  |