În primăvara asta, fără seamăn, e-o conspirație între verde și albastru; se înfrățește ziua, cu tot ce-i gând și necuprins, cu ochiul ce se-ncrede, și iată, în florile care răsar - e-o simfonie de culoare și divin... În primăvara asta, nefirească, e totul nou, și parcă-i altfel și sortirea; oriunde îți întorci privirea, e-atîta frumusețe, de ai impresia că cineva s-a întrecut pe sine, într-un tablou. * În primăvara asta, la sânul ei... e loc destul pentru visare: ca o cădere de albastru peste o trăire verde, fără seamăn, dincolo de toate... și-adeseori, te-ntreci cu soarele pe dealuri, asculți izvoare, și-aduni în pumni lumina roditoare. În primăvara asta, mereu mai uimitoare, e-o conspirație între teamă și speranță, e-o încredere în tot ce universul zămislește. Ce poți să faci? Te-arunci în viață, cu aripi mari, îmbrățișezi culori și timp, și spațiu..., și-n urma ta , întregul înflorește într-o rază: când roșu-galben, când verde și albastru... 16 martie 2019
sâmbătă, 31 mai 2025