cu degete lungi

cuvintele noastre 
cuvântul meu neterminat 
pe tablele lumii
cu forme
albastre 
un vis însirat prin 
minți blestemate 
captează o parte din sufletul 
umbră 
se-ntinde ca noaptea 
când taina alungă 
din verb frământarea 
cu degete lungi 
de fugă 
de spaimă 
cu pietre arunci
dar visul rămâne atât de real
o nouă iluzie 
un nou ideal 
un chip te priveste 
un dor s-a ivit 
e umbra din care se naste 
nimic