Cu fața-nbujorată

Ne bucurăm

de-arhaice cuvinte,

prin lan de spice-amurgul 

lăcrimează.

Într-un mănunchi 

de vise-mbătrânite,

văd herghelii ce-n cercuri 

galopează.

Ne-am desfrunzit încet, 

si încă doare

o primăvară-n gândul 

de-altădată.

Mistere sumbre 

bântuie-n culoare,

când noi mințim 

cu fața-nbujorată.