Chip de înger în trup de demon aruncă flăcări de rupere asemănare Trecut însângerat născut în speranţă moartă află precar lume vie Albie de gândire abrupte înalţă în noaptea,steagul liniştii nori Şi după asfinţit de dusă libeertate apune în umbre de triste gânduri. Aşteptând mare de infinit păcat îşi duce răsuflarea pe treaptă de nesiguranţă Şi cu toate fiinţele demonice îşi spulberă nesaşţ de plăcere Ridicând privirea spre stele,Cerul îi aruncă lacrimă de durere Şi-i spune că tot ce este alcătuit are să dispară fără urmă de libertate. În ceas de prielnic dor moare amintindu-şi pentru ultima dată Clipe de rămas trecut îi asigură durere neîncetată şi suspină, În cuget fremător cu mizeri elixiruri de viaţă dându-i pumn de dus gând. Şi linişte se aşează totdeaună aruncându-i un strop de păcat Îl ia şi-l pune în islaz de credinţă sperând în trecută viaţă Să-l ia în chip de înger în trup de demon săvârşindu-i extaz de dorinţă Înmormântat în abis de întunerică durere,să uite de liniştea ce-i acoperă sufletul şi-l duce în câmpie de frumoasă dorinţă.
sâmbătă, 31 mai 2025