Cu pace-n suflet, doar să…tac Se-aud în zare, paşii de furtună Şi frunzele se pierd în depărtări, Haotici nori pe boltă se adună Formând o turmă gri de arătări. Şi pâcla deasă acoperă pământul, Doar candela lumină răspândeşte, Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul Spre Cel fără sfârşit ce mă iubeşte. Încerc să scap de-nşelătoare gânduri Şi mintea să o stăpânesc o clipă, Numai aşa, voi fi în zbor spre ceruri Când albă îmi va fi a mea aripă. Atunci m-aşez cu fruntea în ţărână, Eu, trup făcut din lut şi putregai, Aştept cu toate faptele în mână S-aud un glas ce-mi zice -“Urcă, hai!” O, Doamne, Bunul meu Părinte, Aş vrea prin gânduri ordine să-mi fac, Să pun un ham pe răzvrătita minte, Apoi, cu pace-n suflet, doar să…tac.
sâmbătă, 31 mai 2025