Te-am căutat la mai multe adrese, deși câmpul nu mai avea flori la ferestre. Le luaseși ca să te joci cu mine de-a v-ați ascunselea prin păduri, să le prinzi coronițe la fiecare izvor și copac după care te piteai copilărește. Când, în sfârșit, te-am găsit, ți-am sărutat surâsul câmpenesc și, înfiorându-mă, mi te-am făcut lan copt de grâne prin suflet, cu părul tău vântură-stele - frunze ramurilor mele.