Cănd e visul cel mai dulce, Într-un somn ce te tot duce Către lumea cea ştiută De subconştient cernută, Pe la cinci de dimineaţă Cănd lumina-ţi vine-n faţă Prin fereastra spre natură Unde-un tei e hrană pură Pentru ochi, suflet şi spirit, Vrăbii multe s-au trezit Şi nici că-i rost de dormit! Stând în teiul meu cel falnic Ce cu frumuseţea-i darnic, Vrăbiile s-au certat Şi-n scurt timp, au şi plecat! Şi-am rămas cu ochii grei Pironiţi de dragul tei Ce mi-a dat de înţeles Că noi n-avem de ales... Fiecare face-n viaţă Ce destinu-i dă povaţă!
sâmbătă, 31 mai 2025