Am cârpit şosetele timpului Şi i-am dat cu cremă pantofii; I-am spus să-i mai dea răgaz trupului Până se pun de acord filosofii: “Trăiesc fiindcă exist Sau exist fiindcă trăiesc?” Nu ne-am oprit din mers, doar soarele Stă agăţat în cuiul cerului Şi priveşte cum trec degetele Prin razele ce spun sufletului: “Ai găsit fericirea… De fapt, fericirea te-a găsit!” La pas cu viaţa, la braţ cu timpul Ostenesc zilele în rutină Şi-mi cresc aripi albe cu sufletul Căci inima-n piept tot suspină: “Zburăm spre lumină, Iubirea e calea Luminii!”
sâmbătă, 31 mai 2025