CU TINE

Cu tine floarea-i mai albastră,
Cu tine teiul a-nflorit,
Şi doina urcă-n cer măiastră  
Şi tot finitu-i infinit.

Cu tine plânge şi cuvântul 
Împărtăşit în slova tristă,
Iar luna îşi răsfiră dorul
Prin palme reci de pianistă.

Prin tine glăsuiesc străbunii 
Uitaţi în vechile hrisoave
Punând o stavilă minciunii,
Prin adevăruri mari, suave.

Pe tine ramura visării
A presărat muguri de stea
Ca-n pragul sfânt al căutării
Să te găsească cine vrea.

Cu tine sunt un foc de-acum, 
Un cântec  viu lângă izvor,
Şi sorb ,sfios, ceresc parfum
Din visul tău ...nemuritor!

Şi-n puful iernii care vine
Eu îţi şoptesc cu glas stingher
Că stelele vor sta ciorchine
Într-un albastru colţ de cer

Să vadă peste clipe-n şoapte
Un verde crud sub ochi de nea
Când Eminescu-n slove coapte
Va fremăta prin frunza mea.

29.08. 2015