Am fost o harpă iubitoare, vrăjită de-ale tale strune cântătoare, zâmbind mereu în faptul serii o mână ți-am întins să preschimbăm durerea în seri și nopți de vis. Îmbrățișată-n anotimpuri le-am preschimbat mereu în primăvară să ne ningă și să ne îmbete în fiecare zi floarea de cireș. Când blând mă legănam pe-un val în ecoul cântecului transmis de tine cuvintele-mi curgeau precum mierea de albine. Le mângâiam cu-n zâmbet, chiar dacă uneori erau precum țepii unui cactus, la sfârșit înfloreau precum crinii. Cu bucurie și încâtare treceam frumos prin orice furtună iubind nespus,nescris, macii și trandafirii, împreună.
sâmbătă, 31 mai 2025