voi obosi într-o zi să-mi număr întrebările şi atunci cu umbrele răsucite după degete voi învăţa să fac semnul crucii ca un fulger desprins de pe retina pământului lăsând dimineţile să locuiască dincolo de marginile nopţilor arse de cântecul răgușit al cocoșilor în ultima noapte petrecută împreună vom învăţa să facem dragoste cu pumnii plini de cuvinte şi vom adormi unul în braţele celuilalt până când tăcerea va amorţi iar oasele vor începe să-i scârțâie de atâta arșiță sau până când vom uita gustul primăverii şi buzele vor tremura la fiecare adiere de gând ne vom trezi îmbrăţişaţi pe tărâmul celălalt având dreptul să ne iubim în lumină până când întrebările îşi vor preda certificatul de naștere ultimului templier
miercuri, 16 iulie 2025