Prin ale cărnii caverne puse bine pe oase de-o mână de aur, ascunse aveam semnele bune, materne, ieșite la lumină în lună de taur. Un timp mi-am semnat actul vieții mele, singur, cu o amprentă rară, senilă, dăltuită pe un deget pământean, nu din stele... și astfel am avut o viață întreagă, umilă. Sătul, azi îmi caut semnele materne convins că întreg o viață am fost, de fapt, anormal. Materia din mine e potrivită unui ins menit să fie asemeni acelui număr zecimal.
miercuri, 16 iulie 2025