Ce-ai vrea să știi tu înger căzut din poala nopții? De stai cu mine treaz sub clopote de stele, Mi-e bezna sora vie, lumina-i dată sorții Și umbrelor ce ziua mă cată-neîncetat... Privești cu ochi de zori sub pleapele de nori Și-ai vrea parca cu-n grai să-mi mângâi cugetarea, Sunt pe tărâmul meu, al nopții, cu moroi Ce se hrănesc din hoitul, cu numele uitarea. Fară de dor, de patos, sunt rece ca altarul Ce a scăpat de gloata prostimii-ngenunchiate, Înot sub ape reci, nu vreau să simt limanul Să suflu ușurat, apoi iar de la cap' în lupte însângerate... Sunt liber ca și vântul, hoinar pe unde-oi vrea, Nu mai aștept minutul, nu mai aștept nici ora, În mintea mea e totul, e toată lumea mea... Pricepe, chiar și tu, ești cugetarea mea !
luni, 16 iunie 2025