Cuib cu ouă de aur

Cuib cu ouă de aur

Aceste flori ce fac risipă de nectar şi mir,
Sunt strigătul străbunilor din apă şi din vin.
Din oasele voievozilor au crescut stejari
Şi munţii cu sanctuare şi iubirile mari.

Din dragostea zeilor a înverzit pământul
Din tăcerea divinului, s-a revărsat cuvântul.
Acest cuib cu ouă de aur nu are timp,
Ne divizăm sintagme fără anotimp.

Cândva am fost o scoică de mărgăritar,
Din perlele albe mi-am făcut talisman.
Cândva voi fi şi eu ţărână şi apă,
Voi da mâna cu voievozii din piatră.

Mă vei căuta printre sfinţi, de dor năucit,
Încercând să descifrezi ultimul meu cuvânt.
Voi fi şi eu un ou de aur, visul unei păsări ciudate, ,
Mă vei căuta bezmetic în cerul cu stele ouate.