Cuiul și pironul

Cu totul, eu, nu sunt convins că oricărui balon
îi este destinat un cui pentru a-l sparge, 
știu însă c-am descoperit un nemilos piron
pe care-aș vrea să pot din minte-a mi-l extrage:

Eram suficient de flăcăiandru pe atunci
și făr' de-nțelegere-ori minimă răbdare, 
văzând cum apucase pe părelnice poteci 
o cunoștință dubios de-obositoare.
"Salvator", pe când duceam muncă de convingere, 
absurd plictisind cu idei "esențiale",
mi-a fost pusă, în sictir, meritata-ntrebare:
"Ce știi cu adevărat, tu, mă băiatule?"

De-atunci încoa' mă simt așa… ca un umil balon
captiv într-o anume lume de baloane
în care, cumva, cuiele și un banal piron
tot dau iluzia că nu ar fi baloane.

Știu, probabil mă înșel îngrozitor și poate
lumea aceasta-i infinit mai complicată;
prezumtivul dumneaei imens de simplitate
putând fi dat, cel mult, de a mea judecată.
Totuși, prin prisma-mi cu osebire-atrofiată,
o promisiune mi-a fost însămânțată:
«"Ce știi tu", ai oare vreo idee ce te-așteaptă
când voi găsi un cui să ți-l înfig în coastă?»