Dacă mi-ai dărui a visului taină Ce mă răpeşte din liniştea nopţii, Zorii ce vin mi-ar nărui orice spaimă; N-aş căuta ghicitoarele sorţii! Dacă zorii mi-ar spulbera noaptea plină De iluzii cuibărite în gânduri, Speranţele s-ar înălţa spre lumină Precum cristalinul apei din ciuturi. Dacă abisul frământărilor mele Va dăinui peste lespezi zidite, Alt cer se va naşte din pulberi de stele Peste o lume de cruci înălbite. Dacă marea cu ale sale adâncuri Nu ar dospi în nisipuri furtună, Gândul şi dorul ridica-vor spre piscuri Flori risipite pe raze de lună. Dacă mi-ai dărui lumina diurnă N-ar mai avea nici-un spin trandafirii, Dar clipele-şi curg rătăcirea nocturnă Printre visele şi spaimele firii.
sâmbătă, 12 iulie 2025