Cum ar fi?

Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori,
Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși
Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori
Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși?

Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări
Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră
N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări
Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră.

De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul
Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară
Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul
Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!