Cât de greu poate fi mai bun ca să fii Când geme pământul de cei în durere?! Ești colo, pe trepte, nu vrei să mai știi Că unii se zbat și strigă-n tăcere! Cum poți să treci și să spui că nu-ți pasă De lumea aceasta în care-ai crescut Și de cei ce ți-au pus o pâine pe masă Pe care tu astăzi i-ai trimis la păscut?! Când te cobori în dorințe meschine, Cum de nu-ți vezi decăderea și iadul În care îngropi atâtea suspine Și cum de nu simți în suflet prăpădul?! Tu unde vei pune cap spre hodină Și cine va sta de tine aproape? Când te-ai arvunit cu tot cu tărână, Păstrat-ai vreun loc să-l ai să te-ngroape? Acul lăsa-va mai lesne cămila Să treacă să-și vadă de veșnicul drum Decât învăța-vei să știi ce e mila… Trezește-te, omule și fii doar mai bun! Apleacă-ți urechea, cobori pe pământ, Împarte-ți talantul la cei umiliți! Nu lăsa răul să te bage-n mormânt, Coboară și dormi printre oameni cuminți!
sâmbătă, 31 mai 2025