"Cum sunt mereu puțin din ce-aș fi preferat să nu deviu, mă-ntreb: oare-i într-adevăr dorit să mă comport, prezentu-mi, ca și când n-ar fi în general eșecul viu al vechilor proiecte ce faptelor mi-au fost suport? Cum sunt mereu prea slab dotat pentru-a putea pătrunde ansamblul care întregește circumstanța printr-un gând, mă-ntreb: ce cugetări mai acătării sau plăpânde nu sunt, de fapt, decât vagi măști care instinctele ascund? Cum sunt mereu surprins să-i văd pe cei pătrunși cu-adevarat de rolul revelat de-un magic director de scopuri; mă-ntreb: oare-i zadarnic a mă obosi, deliberat, să nu prea mă încred cu asiduitate-n scopuri? Cum sunt expus, ca orice om, divinelor tentații, ce par că rațiunea pot orbi făr-a o amăgi; mă-ntreb: oare-ntâmplarea de-a nu le simți ca alții, ar trebui să mă convingă că mi-s ochii ignifugi?" O asistentă care-l îngrijea pe cel ce stresa cu-aste "adâncuri", îi spuse: "– Epic!" (În timp ce gândea: Iar o dă, ăsta, în yin și yanguri!)
sâmbătă, 31 mai 2025