Cum sǎ mȃnec m-ai ȋndemnat

Cum sǎ mȃnec m-ai ȋndemnat,
Cǎ-s om cu ceva falǎ
Şi , uneori, prea viciat,
Dat la rǎu fǎrǎ sfialǎ.

Mǎ rog cȃnd pot, mǎ rog prea rar,
Dar m-ai iubit şi m-ai iertat,
Cum sǎ mȃnec m-ai ȋndemnat,
Dȃndu-mi o viaţǎ nouǎ-n dar.

Ce fac cu ea...e treaba mea,
De am greşit, tu m-ai certat,
Şi, ca sǎ-mi duc menirea grea,
Cum sǎ mȃnec m-ai ȋndemnat,
Fiindu-mi far, fiindu-mi stea.