deschide cutia de sticlă a cuvântului în care un clopot de lacrimi îmbracă în sunete tăcerea picături de ploaie alunecă pe obrajii piticilor pictaţi în nuanţele halucinantului curcubeu niciun gând nu străbate durerea nicio cucuvea nu aşteaptă la colţuri de străzi asfinţitul câţiva arbuşti în forma unei mâini cu degete răsfirate ating cubul de gheaţă **2** pe un raft mai multe prisme patrulatere aveau epiderma pe dos rănile tuturor intersecţiilor sensurilor cuvintelor semănau cu nişte pâlnii semantice sânge era peste tot temerile materiei născute din antimaterie scrâşnetul gheţii atinsă de genunchiul patinatorului sunt scrise în pomelnicul ctitorului **3** păianjenul de apă răbdarea pune la uscat trimiteţi izvoarele golului să ude deşertul trimiteţi păsările bunului simţ să zboare deasupra josniciei zăpezile stăpânului să acopere nesimţirea din noi **4** spinoasele lupte dintre a fi şi a avea dintre încrezătoarele vise de a atinge stelele şi încrâncenata materie care te ţine ţintuit într-un scaun cu rotile toate acestea au menirea să te scuture să te dea de toţi pereţii până vei înţelege că gradul de conştientizare a sinelui depinde de aplecarea spre celălalt în interiorul cutiei se află o altă cutie cu alt indiciu **5** hidra de mare usturimile ochilor duce spre larg amărăciunea limbii îngroapă în cerul abisului trandafirul agăţător vindecă sterilitatea zidurilor peştele spadă retează asprimea cuvintelor cenuşă şi păreri de rău amestecate cu petale de crini * nu vom şti niciodată ce urmează dacă păşim pe bucurii trecătoare dacă dănţuim în horele bestialelor iele dacă privim în oglindă zâmbetul searbăd al trupului cutia neagră amestecă galbenul cu dungile albe nu înregistrează priviri piezişe prelinse pe ziduri de case nu numără trădări şi prădări de vise amesteca numai galbenul cu dungile albe cutia neagră ţese în fibra-i de metal şi sticlă trecerea clipei spre eternitate **6** urmele de foc ale roţilor sunt împlântate în zăpadă gândul a fost despuiat de întuneric mari zboruri de lumină inundă orizontul copaci fără frunze ascultă acum ciripitul universului piramida fatală deschide feţele privirea candidă a copilului înmoaie aisbergul într-un colţ priveşte înlăcrimată speranţa **7** o toamnă bogată îşi pierde strălucirea în căutări de sine culorile orgoliului pălesc treptat în faţa iernii nemiloase răspunsuri de da şi nu vor lăcui capacul coşciugului
miercuri, 16 iulie 2025