Prima zi de şcoală mi-a venit cam strâmt ca un corset mă strângeau căderea frunzelor şi ticăitul cadenţat al ploii şi vântul tăios mă strângea şi ziua aceea în veşmânt cazon mi se lipise de suflet şi-mi sugea copilăria prima zi de şcoală a devenit refren urma după o lungă strofă însorită cu sunet de valuri şi pături mirositoare de iarbă mătăsoasă era ca o rană veche pe care toamna o deşira cu nesaţ lăsa să se scurgă o dâră de sevă amăruie durerea mă încremenea în uniforma ţeapănă a vremilor de- atunci prima zi de şcoală mi-a venit mai apoi ca o mănuşă şi toate începuturile şi toate încorsetările şi toate plecările au devenit prime zile de şcoală strofele însorite au prins a se învârti vertiginos Doamne ce picioroange are timpul refrenul s-a lăbărţat aiurea ca un sân matusalemic mi-a lunecat şerpuitor cu limbi de sepia mi-a tatuat străfundurile.
sâmbătă, 31 mai 2025