Învolburate,gândurile mă-nconjoară, Amurgul zace răstignit la orizont, Crispată, inima se zbate,într-o doară, Pulsând ciudat printr-un ventricul bont. La margine de pleoapă, spânzurată, O lacrimă,nehotarâtă, râde strâmb, Privind, descumpănită, emoţia-mpuşcată Cu o rafală de cinism, cu aer tâmp. Încrâncenat,se bat doctrinele în puls, Drept jertfă cad preazdrenţuitele artere Iar zâmbetul,chircit, din inimă e smuls Şi condamnat definitv de legile-austere. Pe-un stog mucegăit speranţa-i acuzată De un sobor de umbre la un sfârşit amar Dar un protest decretă că este achitată De fosta lege-a firii a omului primar. Şi m-am trezit,zâmbind,dintr-un coşmar! 12.06.2015
sâmbătă, 31 mai 2025