Cuţitul N-am nimic cu tine si lasă-mă-n pace! Scot cuţitul vieţii şi pe masă-l pun, Se uită la mine prin ochi de rubine Şi în astă viaţă-i fratele meu bun. Poate că nu-ţi place, dar nu vreau cuvinte Care să mă-ncânte, perii fără sens, Eu doar cu baltagul nu voi fi pribeagul, Şi cu versul tandru mă simt în consens. Vânturi neştiute urlă prin unghere Poate-s uragane... n-ai de unde ştii... Şi lumea te muşcă cu frunze de puşcă Ce-ţi intră prin vene ca negre stihii. E puroi prin lume, e noroi prin piaţă Şi chiar viaţa întreagă curge prin noroi, Dar mie nu-mi pasă şi rece mă lasă Că-mi zice cuţitul: suntem amândoi! E al tau tovarăş şi cu murgul ager Te purtară-n viaţă pe un drum de fier Şi-n vâltoarea zilei, fără scutul milei, Nu te simţi în lume, nicidecum, stingher? Azi, cuţitul vesel ciopleşte-n crenguţa Unui braţ de frasin verde şi frumos, Şi când noaptea vine luna prin suspine Va-nflori în suflet ca fluier duios. Se ridică-n valuri fumul greu din pipă Printre rotocoale visati amândoi Basamac pe masă. Vouă nu vă pasă Şi-ascultaţi ce cânta fluierul din voi. Hai, lasă la dracul, cârciumar netrebnic, Nu mai vreau scandaluri, dă la toţi să bea! Dar un chior ridică un gât spart de sticlă, Iar cuţitul, ager, sare-n palma mea.
sâmbătă, 31 mai 2025