Cuvântul e-o armă, săgeată, durere, o lacrimă caldă ce arde o vreme, un sunet ce mișcă din cer constelații, aruncă în haos atâtea relații. O vorbă rostită în șoaptă sau tare e arma prin care iubirea ne moare, se stinge speranța la margini de drum, e totul uitare, furtună și scrum. Silaba-n săgeată și-ascute veninul, confuzii, regrete, ce mare e chinul! o floare de sânge în inimă crește, doar moartea tăcută în ochi ne privește. Un geamăt se-aude, atâta durere e-n stare iubirea să ia, să ofere... așteaptă-mă, moarte, la tine să vin, mi-e inima rană, cuvântul suspin. Adina V. 10.05.2018