Cuvântul

Mai știi cuvântul acela pe care l-ai rostit
Cu-n glas de mângâiere ce în suflet s-a lipit?
Și zilele păreau eterne lângă tine...
Acum e tot mai greu să îl simt ca pe o amintire. 

"Când sufletul iubeste, asa dă el de stire,
"Al meu așa făcu, al tău nu se îmbie"
Zicea concis Voltaire în dramul de iubire
Învins de al său dor...cuvintele-s urgie.

Și parcă tot mai am de adăugat ceva,
Căci parcă nu aș vrea să plec din fața ta
Să trec pe drept uitarea doar în mintea mea 
Sau să aștept să treacă durerea altcuiva? 

Căci de război tu vrei să fie în cuvinte 
Osanale aș ridica drept jertfe în neștire, 
Căci timpul de ar fi, cum a fost înainte 
Te-aș prețui mai mult, iar tu ai strânge clipe.