Cuvântul

Cuvântul 

Am paşii măsuraţi să nu strivesc cuvântul
Ce-l mai aştept în noapte, deși el a tăcut,
Acum duc grea povară şi-s soră cu  pământul,
Mă lupt din răsputeri cu vremea ce-a durut.

Trec clipele-nserării corăbii-naripate, 
Cu pânze sfâşiate de vântul fără faţă,
M-agăţ de un catarg să pot privi departe
Şi să găsesc cuvântul ce zace fără viaţă.
Îl întâlnesc în barca ce merge în derivă
Şi-naintează greu prin valuri de descântec,
Ea are o vâslă ruptă şi a rămas captivă
În braţe de sirenă şi amăgiri de cântec.

În ceasul nopţii, însă, un înger se coboară
Pe-o frânghie de stele, trimis de Dumnezeu,
Cuprinde-ncet cuvântul şi către mine zboară
Ca el să învieze doar lângă suflul meu.