Socrat casa când zidea, Din vecinii fiecare Câte-o critică zicea: Unul că proporţie n-are, Altul c-a ei împărţeală E făcută cu sminteală. Pentru-un om de a lui clas, N-avei unde a face-un pas; Şi s-uniră toţi să zică Cum că casa era mică. Socrat spusă a sa dorinţă: De-ar da zâna de Atenă, De amicii cu credinţă Casa mea să fie plină! Zicea Socrates cu minte şi în astă întâmplare, Pentru cei ce amici se cheamă, casa lui era pre mare. Că tot omul şi aice După moda veche zice Că-ţi este amic prea bun, Cine-l crede e nebun! Nu-i nimica mai uşor Decât de prietini nume, Însă foarte rareori Unul poţi afla în lume!
sâmbătă, 19 aprilie 2025