- De-ar fi să plec, să nu mai știi nimic Din tot ce fac și simt ori ce culoare Au nopțile ascunse-n depărtare În așteptarea unui venetic, Ce-ai spune-atunci? În ochi, de m-ai privi, Ce gânduri ți s-ar transforma în șoapte Menite să amâne lunga-mi noapte În care voi apune într-o zi? - Să îți amân plecarea, n-aș putea, Dar te-aș privi și mâna aș întinde-o Spre mâna ta, pe care aș cuprinde-o Așa cum ai făcut și tu cândva. Voi strânge-o tare, da, iubitul meu, Și-ți voi șopti aceleași vechi cuvinte Pe care ți le-am spus, cuvinte sfinte Ce se vor încheia cu: “Merg și eu!”