Noi ştim că ,,dincolo” Ceva există Şi are legătură cu devenirea, Cu toate astea îndurăm Ideea tristă Că doar pământul Ne este moştenirea. Fugim bezmetic, Dar cu speranţă, Pânǎ la mare-albastră, Uitând de glorie, De aroganţă, Prea vii în viaţa noastră! Când stǎm pe plajă În şezlong, Muţi de plăcerea ce ne cuprinde, Permitem ochilor Plǎcerea de ping-pong, Cǎ doar aşa Simţim că inima se-aprinde.