Dac-aş putea răscumpăra tăcerea

flori

- Ca o dojană mută-n colţul gurii
O vorbă nerostită plânge surd,
Întorc cu teamă filele scripturii
Şi ţi-aş vorbi, dar felul meu absurd

De-a despica în mii şi mii de fire
Emoţia ce fierbe-n amândoi
Mă face să mă-ntorc din drum, iubire,
O veşnicie numai înapoi

Şi să-l întreb pe Dumnezeu de unde
Pot să răscumpăr anii ce s-au dus,
Tăcerile ce n-au putut răspunde,
Tot ce-am simţit atunci, dar nu ţi-am spus.

- Aș ridica poemele din slove
Și la urechi ţi-aş pune flori de mai,
Te-aş aştepta în gări când supernove
Trec prin văzduh, te-aş implora să stai

În așternutul nopților în care
Te-nvăţ să navigăm printre plăceri,
Ți-aș pune flori de nuferi la picioare
Visând să mai răscumpăr din tăceri.

Din vorbele rămase nerostite,
Ciobite ca o buză de pahar,
Voi împleti emoţii aurite,
Să ţi le-aşez tăcut pe inelar.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș