Dacǎ vrei

Eu n-am avut onoruri
Ca sǎ-mi lezeze lutul,
Parale sau favoruri,
Sǎ fac, cumva, pe mutul.

Nu râvnesc la osanà,
Cǎ mǎ cunosc prea bine,
Nicidecum n-aş profana
Furcile caudine.

Şi de lauri mǎ lipsesc,
Precum de mǎrǎcine,
Dacǎ, sigur, socotesc,
Cǎ rǎul e în mine.

Ţinându-mă departe
De al omului privit,
Sigur, voi avea o parte
De profit reînvestit.

Îmi va rǎsuna-n urechi
Acel ecou în zdrenţe,
Risipit printre perechi
Arse de penitenţe.

Dacǎ vrei sǎ îmi asculţi
Cerinţele curate,
Mǎ oferǎ celor mulţi
Cu speranţele furate.