ziua în care l-am cunoscut pe adam miroasea a poezie până la rărunchi oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând jefuiți de propriile lor pene cuvintele ca niște monede se risipeau vii în țărână bolnav de un unu imaginar Adam s-a spălat pe mâini de propriile lui mâini și a rostit Cântarea-Cântărilor culcat pe limba română până la grâu apoi a băut încă un pahar ca pentru fratele Nichita de atunci știu de ce umblă poeții călare pe elefanți și umblă cu zilele în mână zbor diafan/câmpie cu lună