Dale în timp

Am scris pe o dală seninul de ieri,
pe alta un drum pentru mâine,
cioplesc vânt ce trece în calde-adieri
dar am și cu vreme de câine.

Sunt dale de timp, uneori mai pustiu,
uitate pe-alei de-ntuneric,
iar altele-ascund, sub un strat străveziu,
un râs prefăcut, periferic.

Mai sunt și bucăți ce doriseră-a fi
esențele dure din munte,
sau pulberi de stele, dar pot ele-a ști
de-s mari, ori sunt visuri mărunte?

Sunt dale mai vechi, sau mai noi, și îmi sunt
doar zile cu care, pe rând, mă confrunt.