Dă-mi, Doamne!

Dă-mi, Doamne, cerul să-l îmbrac
În rochia-mi albă de mireasă
Să iau o stea s-o prind în frac
Să-nceapă nunta cea aleasă.

Dă-mi, Doamne, luna s-o sărut
Argintul ei să-l fac fac inele,
Apusu-n zori să i-l ascult
Să ne cunune printre stele.

Dă-mi, Doamne, visul efemer
Să-mi fie martor astă seară, 
Să-nsenineze-ntregul cer
Și-al lumânărilor de ceară.

Dă-mi, Doamne, șipotul cântând
S-adun în hore lăutarii,
Să-i văd pe toți, acum dansând
Topind de dragoste ghețarii.

Dă-mi, Doamne, zâmbetul senin
Să mă trezesc din apatie,
Iar nunta cerului divin
A fost sau nu a fost magie?