... umbrele înghit încet pereții odăii și oglinda începe să execute un dance pole în ritmul melodiei unei cutiuțe muzicale, care nu se mai oprește (decât dacă te enervezi și o spargi). Imaginația, dezbrăcată de inhibiții, îmi stă în cel întunecat loc al minții, dar nu încerca să faci lumină în adevărul din spatele unui alt adevăr, în care noi doi nu ne mai recunoaștem deloc (chiar dacă ne privim în ochi) și ne citim fiecare frază de pe buze, în alfabetul braiile, iar la final ne dăm seama că nu suntem altceva decât o unghie a nebuniei, ruptă accidental… odată cu moartea ultimului sărut franțuzesc.
sâmbătă, 31 mai 2025