De trei nopţi plouă întruna, Plouă de-ţi spală minciuna. Străzi arse de zâmbete triste, Arse de Soare înghiţit de eclipse. Inima-mi umblă desculţă, Iară ploaia cade, nu renunţă. Jocuri, în dansuri pe sunet eolic, Tot oraşul îmi pare rubeolic. Suferă lumea chinuită de patimi, Strada pustie murmură-n lacrimi. Îşi degeră sufletul rupt, În dansul ei neîntrerupt. Picioare tremură, un sunet de oase. A mort, a chin totul în jur miroase. Strada ce cândva era cobaltă, Acum îmi pare că păşesc pe-o mangată La harpă cânta acum celdinbaltă, La fiecare pas se ridică-o rivaltă. Voltă după voltă, dans de noapte, Tot ce-mi rămâne-n gând sunt ale ploii şoapte. Ce zâmbet ars de Soare? Ce mister? Sunt iar absentă Într-o lume defectă!
miercuri, 16 iulie 2025