Dansul în doi

DANSUL ÎN DOI
autor Nicolae Nistor

Ce bucurie a vieţii să dansezi în ploaie,
fără să doară, să plângi, să râzi în voie,
tu ştii că bucuria vine după triste părăsiri,
răbdarea ta se vede neclintită din priviri,
în ploaie, şi fericirea plânge cu speranţă,
natura ne transmite policromica viaţă,
am vrut să fiu iubit de tine, femeia mea,
ţi-am copleşit secundele cu firea mea,
am enervat destinul, oamenii din jurul tău,
tot ce am făcut rău, le-am aruncat în hău,
am plâns acoperit de noapte, am tăcut
când apăsătoarele umori nu au trecut,
am traversat precipitat şi părăsiri sordide,
mă mai aleargă aiurea demonii din minte,
am vrut să iert pe cei ce mă disperă,
să strâng cei bun într-o magică sferă,
am vrut să plâng, am vrut, uneori, să tac,
să fug de lucrurile ce îmi provoacă trac,
nu sunt nepăsător când durerea strigă,
indiferenţa egoismul celor răi, mă intrigă,
ce bucurie a vieţii să dansezi în ploaie
când timp avem amândoi, şiroaie,
să fim nedespărţiţi şi după dansul sorţii,
cum am jurat copacului frumos al vieţii!