mi-am lăsat mintea să zboare fără trupul înțepenit în pământul genezei Dumnezeu stă la sfat cu Einstein despre viermele care îmi roade fructul din piept le vorbesc despre spitalul unde a suferit bunica si brațul care a susținut-o când si-a dat ultima suflare ei îmi arată o cruce o eprubetă de completat câteva formulare lângă mine pe coridor o mare de oameni în asteptare se-agită uite-l pe Nietzsche îmi sopteste usor monstrul din pipă mulţimea pare redusă la o tacere ca de mormânt eu cuprins de mânie mă caut dar nu mai sunt