De ar vorbi tăcerea… Din buzele-ți inchise, Si mi-ar sorbii plăcerea Cand bratele deschise… Te asteptau zadarnic Să vii să le cuprinzi In nopțile târzii… Când doru-mi se starni. De ar vorbi tacerea… Cand privirea ta Se-ascunde după mâna Ce nu o pot avea... Sa-mi fie alinare La început de zi, Iar noaptea sa-ncălzească Ce-n inima-i pustiu. De ar vorbi tacerea… Nimănui nu aș spune Că sunt doar eu-ndragita Ca nimeni pe-asta lume Si că târziu in noapte Când toți vor adormii, Noi sub lumini de stele Cu dor ne vom iubii.