Versurile mele, de la o vreme, nu-mi mai plac, Am să le bag la arest pentru urâțenie; Ori să le înghesui într-o carte ca să pot să tac, Să moară cu zile și-nfometare în tâmpenie. Am vrut să le vând, să le schimb pe unele bune, N-am găsit editori, negustori de suflet în secret; Poeți ca mine, inventivi de rime în profesiune Sunt ca broaștele pe baltă, ce se-ngână indiscret. Și-i rău ! Și-i rău ! Și-i rău ! Ba chiar și păcat ! Poezia rămâne, totuși, acel crez ce ne susține Și de-aceea, eu unul, de astăzi m-am schimbat Și am să scriu versuri, din ce în ce mai bine.