De bronz dore Fotografia ta, în ramă veche De bronz dore, e încă pe cămin, Ne regăsim dar pare prea puţin, În întâmplări rămase nepereche. De bronz dore a fost iubirea noastră Prea mult staniol pe trufe fără fond! Mai fac prin viaţa mea un ultim rond Şi poate-am să m-aşez la o fereastră Să văd mai clar prin sticlă prăfuită, Poate oceanul, poate Caraimanul, Eternitatea lor îmi dă firmanul Că ne-am jucat iubirea obosită La o ruletă unde doar impare Sunt numerele care ies la sorţi. În faţă sticlă şi în spate porţi Ce l-au închis pe doi în depărtare. Doar amintirea nu e ferecată, Am încă vreme să mai joc o dată.
sâmbătă, 31 mai 2025