De ce?!

Doamne, ce suflete ai pus în noi
Când cerurile s-au deschis?
Lutul cel ars de vremuri şi nevoi
Ce a primit când l-ai atins?

Ce-ai semănat când lumea ai zidit
Şi temelie Tu ai pus?
Când toate ale noastre ai sfinţit,
Ce a rămas de nepătruns?

Cum s-a-ntâmplat atunci când ai cioplit
În lemnul crucii Tale sfânt,
Când Tu ai pus aluatul la dospit,
Ce n-a ieşit după cuvânt?

Când după chipul Tău ne-ai zămislit
Şi ne-ai lăsat liberi să fim,
De ce pe unii Tu ai urgisit
Şi-ai mutilat chipu-ţi sublim?

A Ta voinţă nu ţi-am împlinit
Precum în toate Tu ai vrut,
Dar dacă pentru noi ai pătimit,
De ce să vrei acum tribut?!