Omule de ce ești trist când ai atât de multe, Grija de trai tu n-o ai cu bogății, avuții multe! Poți să-ți cumperi tot ce vrei și să fii oriunde-n lume – Oameni, prieteni sunt prezenți oriunde vrei în lume. Ori, Te cred c-ai lipsuri și-ți dorești ceva din depărtare Și-nțeleg că nu vezi ce-ți dorești la nici un metru depărtare. Te plângi mereu de cei din jur că sunt răi ori vrăjitoare Și vrei să pleci pe-un alt tărâm unde doar binele răsare. Dar dacă acel tărâm e aici - unde doar binele răsare - Iar lipsuri, răi ori vrăjitori sunt doar iluzii uimitoare? Cum noaptea vise proiectezi din de-ale zilei trecătoare, La fel și ziua proiectezi imaginații uimitoare! Exploratoare-i ființa Om întâi și-ntâi `n-imaginație Ca imediat prin viul corp s-atingă iluzia imaginație. Tărâmul dintre a fi și nu fiind puntea minții visătoare Un instrument explorator pentru Ființa visătoare! Și dacă totu-i doar un vis al unei conștiințe visătoare Ce te-a ales să-i fi în visul visat de orișicare? Să te trezești din visul ei evoluția ar fi o moarte, Sau ca și cum tu strici un joc preferat de unii oameni. Da, iluzia vieții o trăiești, o trăiește fiecare, Unii chiar sunt fericiți cu iluzia, ce-i în floare. Nu vor game over s-o visezi, nu vor o lume-nfloritore Unde toți trăiesc real și conștienți deplin de toate. Proiecția ta trebuie s-o observi întâi și-ntâi de toate – Dă-ți seama de ce proiectezi asupra ta și-a altor oameni. Retragerea e un instinct ce-l vei simți ca o chemare, Să o urmezi gândind în gând că-i drumul tău spre Libertate Trezindu-te din visul lung ce te-a ținut captiv de toate.